Problema r?ului īn limitele doctrinare ale cre?tinismului tradi?ional
Un om care nu ?i-ar asuma nicio responsabilitate pentru faptele rele ale propriilor s?i copii imaturi ci i-ar l?sa īn mod deliberat s? le comit?, dup? care i-ar īnvinov??i doar pe ei, f?r? a avea mustr?ri de con?tiin?? din acest motiv ?i f?r? a considera c? are vreo datorie fa?? de ei, ar fi catalogat de c?tre semenii s?i ca fiind un p?rinte degenerat, o persoan? lipsit? de caracter, un monstru f?r? inim?. Dar nu ar fi, oare, infinit mai condamnabil un P?rinte suprem care S-ar comporta astfel cu copiii S?i, īn condi?iile īn care puterea, cunoa?terea ?i Īn?elepciunea Lui ar fi infinite, spre deosebire de acelea ale unui p?rinte uman? El ar fi putut ?i ar fi ?tiut cum s?-?i sus?in?, s?-?i protejeze ?i s?-?i īndrume copiii astfel īncāt ace?tia s? nu ajung? s? comit? gre?eli de neiertat. ?i atunci, cum se explic? faptul c? Dumnezeu, P?rintele suprem, le-a permis primilor oameni s? comit? p?catul originar ?i c? i-a condamnat ?i i-a pedepsit apoi pentru acea fapt?, f?r? a-?i asuma nicio resposabilitate pentru ceea ce s-a īntāmplat? Oare El S-a dovedit a fi un P?rinte bun ?i drept procedānd astfel? ?i oare a fost o dovad? de atotdreptate ?i de atotbun?tate din partea Lui aceea de a-i culpabiliza ?i de a-i pedepsi pe to?i urma?ii lui Adam ?i ai Evei pentru acea gre?eal? primordial??